Au început lucrările pentru recondiţionarea
şinelor de tramvai şi, drept urmare, timp de doi ani, pe aceeaşi rută, se va
circula cu autobuze. Roşii, albe sau galbene, mai curate sau mai prăfuite, la
mâna a doua sau a noua, autobuzele sosesc în staţie şi îşi deschid larg uşile
pentru a lăsa călătorii să intre. Programul lor e încă o enigmă. Dacă ai noroc,
vine imediat în staţie, dacă nu, poţi aştepta până la 15 minute.
Astăzi, la prânz, nu e deloc înghesuială. Încă mai
sunt câteva scaune libere. Autobuzul merge încet, stă liniştit la semafor. Dacă
drumul până la Facultatea de Jurnalism și Științe Comunicării ar fi mai lung,
ai putea chiar să tragi un pui de somn, fără ca cineva să te deranjeze. Fiecare
cu povestea lui, cu gândurile lui.
Studenţi
gălăgioşi nu sunt prea mulţi, semn că vacanța e aproape. Doar două fete discută
de zor despre examenele din sesiune, dar şi despre planurile din vacanţa de
vară. Un tânăr îmbrăcat în tricou verde cu dungi îşi freacă mâinile neliniştit.
Îţi dai seama imediat că nu are bilet şi aşteaptă să ajungă mai repede la
destinaţie. Dar are noroc. De data aceasta, nu e nici urmă de controlor.
O bătrânică se urcă de la piaţă, cu două plase
încărcate în mâine. Se repede către cel mai apropiat scaun şi apoi îşi trage
sufletul. Lângă ea, o doamnă în rochie neagră priveşte pierdută prin geamul
prăfuit. Bătrânica începe să se plângă de cât de mult s-au scumpit legumele şi
brânza în piaţă. Doamna de lângă ea dă din cap în semn de aprobare, apoi îşi
face loc şi coboară la Universitate.
Undeva mai în spate, un domn mai în vârstă
răsfoieşte un ziar. Tot de la Universitate se urcă un amic de-al său care îl
zăreşte imediat. Pe chipul lor se vede bucuria revederii şi apucă de povestit.
Domnul cu ziarul fusese plecat în Germania, la nepoţi, iar acum s-a reîntors în
ţară. Discuţia celor doi e întreruptă de frâna bruscă pusă de şofer. Aproape
lovise un taximetrist neatent care-i tăiase calea. Liniştea e tulburată şi,
pentru un moment, toată lumea uită de poveştile lor şi discută despre incident.
Unii înjură, alții își fac cruce ca să-i mulțumească celui de sus că au scăpat
cu bine.
E teribil de cald, iar geamurile toate sunt
deschide. Din afară intră aerul fierbinte. Sunt peste 38 de grade și tot ce-mi
doresc este să ajung acasă. Drumul e lung, infernal de lung.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu